Policy brief

Didactica Pro…, nr. 2 (96) 2016

Rezumat: Studiul conţine un rezumat esenţializat al documentelor de politică educaţională din R.Moldova care vizează, direct sau indirect, resursele educaţionale deschise (RED), cu scopul de a aduna argumente legate de necesitatea şi utilitatea lor pentru diverşi actori educaţionali. Sînt prezentate: contextul oficial, avantajele şi perspectivele RED, dar şi unele limite inerente. Concluziile vizează: accesul la educaţia de calitate pentru un număr mai mare de persoane; creşterea calităţii educaţiei prin evaluarea de către colegi; mecanisme prin care se obţin rezultate remarcabile în dezvoltarea şi îmbunătăţirea curricula, a materialelor didactice; realizarea programelor şi a cursurilor de formare continuă; organizarea unor sesiuni de interacţiune cu elevii şi studenţii şi între aceştia; elaborarea unor materiale şi tehnici de predare-învăţare de calitate; găsirea unor modalităţi eficace de evaluare. Recomandările studiului includ opţiuni şi oportunităţi pentru R.Moldova, insistîndu-se pe necesitatea accelerării procesului prin: măsuri de politică publică, crearea şi utilizarea RED, complementaritate, deschidere şi diversificare, pornind de la o planificare strategică raţională şi prospectivă – crearea bibliotecilor şcolare virtuale, introducerea licenţelor libere, elaborarea manualelor deschise, planificarea inteligentă prin extinderea consultării în afara cercului tradiţional; evitarea dependenţei de către unul sau cîţiva furnizori, formarea continuă şi sprijinul permanent, adaptarea legislaţiei şi a metodologiilor, anticiparea schimbării, planificarea bugetară pe termen lung etc.

Abstract: The study contains an essential summary of the education policy documents in the Republic of Moldova, concerning directly or indirectly – open educational resources (OER) in order to gather arguments related to the need and their usefulness for various education stakeholders. All these fall into an official context, followed by practical aspects of advantages of OER, their perspectives, but also some inherent limitations. The findings are presented in a extended manner and aims at: access to quality education to a larger number of people; improving quality of education through the assessment by the colleagues; mechanisms by which for a long-term, remarkable results regarding the development and improvement of curriculum and didactical materials are achieved; implementing programs and in-service training courses; organising interaction sessions with pupils and students and between them; development of quality materials and teaching-learning techniques; finding effective ways of evaluation. The recommendations of the study include options and opportunities for the Republic of Moldova, insisting on the need to accelerate the process through public policy measures, through creation and use of OER, by complementarity, openness and diversification, starting from the rational strategic and prospective planning. We recommend some concrete measures such as: creation of virtual school libraries; introduction of free licenses; development of open textbooks; smart planning through extending consultation outside of the usual circle; permanent public communication; avoid dependence on one or several suppliers; in-service training and ongoing support; adjusting legislation and methodologies; anticipating change, long-term planning of budget etc.

Keywords: open education, open educational resources, education policy documents, legislation, free licenses, virtual school libraries, prospective planning.

 INTRODUCERE

Dezvoltarea rapidă a TIC oferă noi oportunităţi şi provocări pentru toate sferele activităţii umane. Educaţia nu este o excepţie, integrarea acestora în domeniu constituind o provocare globală. Totuşi, chestiunea accesului este deocamdată pe agenda zilei, fiind strîns legată de acoperirea financiară. Numeroase exemple relevă faptul că noile tehnologii contribuie, prin costurile lor ridicate, la sporirea decalajului dintre săraci şi bogaţi, dintre rural şi urban, dintre centru şi periferii etc. Unul dintre răspunsurile cele mai recente şi mai promiţătoare la problema dată este educaţia deschisă, care presupune acces deschis şi egal la educaţie, la resursele educaţionale deschise, competenţe digitale pentru profesori şi elevi, transparenţă şi integritate în şcoli. Conceptul de resurse educaţionale deschise (RED) este unul dintre rezultatele evoluţiei fireşti a interacţiunii dintre cele două ramuri – educaţie şi TIC. Conform definiţiei propuse de UNESCO în anul 2002, REDsînt resurse educaţionale care pot fi utilizate şi reutilizate de oricine în mod liber, fără restricţii tehnologice, juridice şi costuri. Folosirea acestora în realizarea de programe publice reprezintă unul dintre principiile de bază ale bunei guvernări: ceea ce este produs pe bani publici ar trebui să fie disponibil pe larg publicului, în mod gratuit.

Reforma, desfăşurată inclusiv cu sprijin internaţional, accentuează relevanţa competenţelor digitale şi a TIC în domeniu, în calitate de vectori majori fiind Codul Educaţiei şi Strategia Educaţia − 2020, care stipulează: a mări eficienţa sistemului educaţional, extinderea şi diversificarea serviciilor educaţionale prin dezvoltarea oportunităţilor oferite de tehnologia informaţiei  şi a comunicaţiilor. Activitatea de producere a RED în R.Moldova este în stadiu incipient, dar există importante oportunităţi şi angajamente pentru viitor.

Scopul studiului constă în pregătireaaccesului publicului interesat (cadre didactice, studenţi, cercetători etc.) la finanţarea transparentă pentru crearea de RED, la promovarea/instituirea conceptului respectiv prin conştientizare, susţinere, formare de coaliţie, astfel asigurîndu-se accesul la educaţia de calitate pentru toţi.

Obiectivele specifice se axează pe introducerea conceptului RED pe agenda publică; facilitarea creării unei coaliţii RED în R.Moldova; iniţierea campaniei de promovare a unor modificări în documentele reglatorii, importante pentru implementarea RED la nivel de politici publice; oferirea unui cadru larg pentru elaborarea şi folosirea RED, sensibilizarea publicului pentru utilizarea acestora.

 CONTEXT OFICIAL

Vom parcurge în mod analitic mai multe surse de informare digitală şi instituţii aferente din R.Moldova care favorizează şi pregătesc terenul pentru promovarea RED. Actualmente, nu avem un cadru legislativ pentru dezvoltarea şi exploatarea RED. Atestăm tentative în activitatea unor practicieni care au condus la necesitatea coagulării eforturilor prin constituirea Coaliţiei pentru resurse educaţionale deschise. Se poate vorbi de o preocupare la nivelul Ministerului Educaţiei, dacă luăm în considerare dorinţa de a iniţia elaborarea manualelor digitale, proiectul Cadrului de Referinţă al Curriculumului Naţional. Deci nu există o practică RED definitorie, doar acţiuni şi proiecte care au potenţialul de a se transforma într-o mişcare conturată.

Cadrul legal. Pe parcursul scurtei sale istorii ca stat independent şi suveran, care a coincis cu saltul fantastic al TIC, autorităţile R.Moldova au adoptat mai multe documente reglatorii (legi, hotarîri de guvern) în domeniu. Le vom parcurge în mod secvenţial, cronologic, demonstrînd preocupările oficiale de durată.

Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11.05.2000 reglementează: a) raporturile dintre furnizorul de informaţii şi persoana fizică sau juridică în procesul de asigurare şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie; b) principiile, condiţiile, căile şi modul de realizare a accesului la informaţiile oficiale aflate în posesia furnizorilor de informaţii; d) drepturile solicitanţilor de informaţii; e) obligaţiile furnizorilor de informaţii; f) modalitatea apărării dreptului de acces la informaţie.

Legea cu privire la informatică nr. 1069-XIV din 22.06.2000 stabileşte: art.1 – “principalele reguli şi condiţii de activitate în domeniul informaticii în R.Moldova, drepturile şi obligaţiile statului, ale persoanelor juridice şi fizice în procesul creării, administrării, utilizării şi întreţinerii sistemelor informatice, principiile şi măsurile de asigurare a libertăţii şi protecţiei datelor în sistemele informatice, dreptul de acces la serviciile informatice“; art. 29 –“Obiecte ale dreptului de proprietate în domeniul informaticii pot fi: resursele informaţionale şi datele, cum ar fi: băncile de date, bazele de date, fişierele textuale, grafice şi audiovizuale, precum şi părţi de sine stătătoare ale acestora“; art. 30 – “Dreptul de proprietate asupra produsului informatic îl obţin: a) creatorul – în urma creării produsului informatic cu forţe proprii şi pe cont propriu; b) persoana care a făcut comandă de creare a produsului informatic şi a finanţat toate lucrările aferente creării acestuia – în baza contractului încheiat cu creatorul produsului informatic; c) persoana juridică sau fizică ce intenţionează să folosească programul sau baza de date – în baza contractului încheiat cu proprietarul produsului informatic; d) moştenitorii şi alţi succesori de drepturi ai proprietarului – conform legislaţiei“.

Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat nr. 467-XV din 21.11.2003 stabileşte regulile de bază şi condiţiile de activitate în domeniul creării şi dezvoltării infrastructurii informaţionale naţionale ca mediu de funcţionare a societăţii informaţionale din R.Moldova; reglementează raporturile juridice care apar în procesul de creare, formare şi utilizare a resurselor informaţionale automatizate de stat, a tehnologiilor, sistemelor şi reţelelor informaţionale.

Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 139 din 02.07.2010 reglementează raporturile ce apar la crearea şi valorificarea operelor literare, artistice şi ştiinţifice (drepturi de autor), a interpretărilor, fonogramelor, videogramelor şi emisiunilor organizaţiilor de difuziune (drepturi conexe), precum şi alte drepturi recunoscute în legătură cu activitatea intelectuală din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei.

Legea cu privire la reutilizarea informaţiilor din sectorul public nr. 305 din 26.12.2012 creează cadrul necesar aplicării Directivei 2003/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17.11. 2003 privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public.

Strategia Naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale. Moldova digitală – 2020,aprobată prin Hot.Guv. nr. 857 din 31.10.2013,este orientată spre crearea condiţiilor prin intervenţia minimă a statului, dar cu efect maxim pentru dezvoltarea societăţii informaţionale, concentrînd eforturile pe trei piloni: I) Infrastructură şi acces – îmbunătăţirea conectivităţii şi accesului la reţea; II) Conţinut digital şi servicii electronice– promovarea generării conţinutului şi serviciilor digitale; III) Capacităţi şi utilizare – consolidarea alfabetizării şi competenţelor digitale, pentru a permite inovarea şi a stimula utilizarea. Strategia indică una dintre cele mai importante probleme: cea a conţinutului digital şi a serviciilor – “factorii esenţiali care oferă beneficii pentru societate şi economia oricărei ţări şi reprezintă o sursă potenţială majoră de noi locuri de muncă şi de creştere economică. Conţinutul digital este definit ca orice informaţie în format electronic supusă următoarelor procese: crearea, colectarea, administrarea, procesarea, stocarea, diseminarea, accesarea, utilizarea şi reutilizarea, desfiinţarea.

Strategia accentuează că deşi pe parcursul anilor precedenţi Guvernul a făcut eforturi pentru implementarea TIC în învăţămîntul general (800 de clase de computere, programul SALT, deschiderea cel puţin a unei clase de calculatoare în fiecare şcoală, acces la Internet în bandă largă, softuri didactice), acestea nu sînt integrate pe deplin în procesul didactic. Cu toate că nivelul echipării instituţiilor de învăţămînt general a crescut, lipseşte managementul, întreţinerea şi bugetarea pentru laboratoarele de calculatoare, iar majoritatea programelor software proprietare nu sînt asigurate cu licenţe, totodată, softul deschis are o utilizare scăzută.

Se prevăd acţiuni pentru inventarierea conţinutului informaţional existent pe domenii, evaluarea necesităţilor de transformare a acestuia în format digital, elaborarea planurilor pentru digitizarea conţinutului pe domenii şi oferirea accesului la acesta, diversificarea şi adaptarea conţinutului pentru accesare de către persoanele cu nevoi speciale (vîrstnici, persoane cu dizabilităţi etc.), elaborarea şi diseminarea recomandărilor privind accesarea conţinutului digital în spaţiul Internet pentru copii şi maturi, inclusiv prin prisma pericolelor existente, elaborarea cursurilor în format electronic pentru facilitarea accesului la studii şi aplicaţii (software) educaţionale, prevederea în planurile de finanţare a instituţiilor de învăţămînt a mijloacelor financiare destinate procurării de echipamente şi softuri, crearea de biblioteci virtuale.

Parcurgînd literatura de specialitate şi documentele de politici, remarcăm că nu există o definiţie universal acceptată a conţinutului digital. De exemplu, o sursă îl defineşte ca orice informaţie disponibilă pe Internet (sau în alte reţele) pentru regăsire de către utilizator, inclusiv pagini web, imagini, muzică, documente audio şi video, cărţi, drivere şi descărcări de software, precum şi materiale de referinţă educaţionale şi de formare profesională.

La capitoluleGuvernare, atestăm Concepţia privind principiile datelor guvernamentale deschise, în care este descrisă situaţia în domeniu: „În R.Moldova, iniţiativa datelor deschise a fost lansată în aprilie 2011, prin crearea portalului datelor guvernamentale deschise(www.date.gov.md), în vederea promovării transparenţei, a eficienţei administrative, a responsabilităţii publice şi a potenţialului economic al reutilizării“. Iniţiativa face parte din promovarea principiilor unui guvern deschis şi reprezintă unul dintre pilonii Programului strategic de modernizare tehnologică a guvernării (eTransformare), aprobat prin Hot. Guv. nr. 710 din 20.09.2011. Ideea unei administraţii deschise a fost susţinută prin Dispoziţia Prim-ministrului nr. 43 din 29.04.2011, conform căreia instituţiile publice trebuie să plaseze lunar pe portalul datelor deschise cîte 3 seturi de date şi să le actualizeze pe cele existente. Întru valorificarea potenţialului economic al datelor guvernamentale, s-a aprobat Legea nr. 305 din 26.12. 2012 cu privire la reutilizarea informaţiilor din sectorul public, precum şi Hot. Guv. nr. 886 din 8.11.2013 Pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 305 din 26.12.2012 privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public, care elimină barierele în accesarea şi reutilizarea informaţiilor publice. În acest context, se menţionează că „în plan internaţional, tot mai multe guverne adoptă iniţiativa datelor deschise prin lansarea portalului datelor deschise sau prin adoptarea cadrului normativ relevant“ [19]. În anul 2012, în cadrul Parteneriatului pentru Guvernare Deschisă, majoritatea ţărilor au înaintat angajamente naţionale în domeniul datelor deschise, iar în 2013 ţările G8 au semnat Carta Datelor Deschise (Open Data Charter). În vederea racordării cadrului normativ la evoluţiile datelor deschise, Uniunea Europeană a amendat Directiva 2003/98/CE privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public, pentru a consolida potenţialul informaţiilor publice şi a-l folosi în cel mai eficient mod. Legea nr. 305 din 26.12.2012 a fost elaborată în conformitate cu ultima versiune a Directivei UE privind reutilizarea informaţiilor publice. Datele guvernamentale deschise oferă un potenţial enorm pentru dezvoltarea economică, pot contribui la îmbunătăţirea serviciilor publice, la o guvernare mai transparentă şi responsabilă. Accesul la ele  permite dezvoltarea şi generarea de noi idei şi servicii cu impact social şi economic.

Pentru o viziune mai clară, invocăm experienţa internaţională în domeniu. Conform raportului Open Data: Unlocking innovation and performance with liquid information (2013) al McKinsey Global Institute, se estimează că doar 7 domenii (educaţie, transport, electricitate, produse de larg consum, petrol şi gaze, sănătate şi credite de consum) ar putea genera o valoare adăugată pentru economia globală de 3,2-5,4 trilioane de dolari SUA pe an, ca rezultat al datelor deschise, care au dat naştere la sute de afaceri şi au contribuit la definirea de noi produse şi servicii, la creşterea eficienţei şi eficacităţii operaţiunilor. Conform studiului Review of recent studies on PSI re-use and related market development (2011), valoarea pieţei informaţiilor din sectorul public în UE a constituit 28 mld. EUR, iar beneficiile anuale legate de deschiderea informaţiilor şi facilitarea accesului la ele – cca 40 mld. EUR. Datele publice poartă o valoare economică mai mare atunci cînd respectă un şir de principii universale şi sînt deschise spre reutilizare. Organizaţiile neguvernamentale Sunlight Foundation şi W3C (World Wide Web Consortium) încă în 2009 au setat principiile universale ale datelor guvernamentale deschise, care au fost adoptate ulterior de guverne şi încorporate în documentele interne de politici privind datele deschise.În R.Moldova, acestea sînt stabilite prin Concepţia privind principiile datelor guvernamentale deschise şi definesc procesul de publicare a datelor de către ministere, alte autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului şi structuri organizaţionale din sfera lor de competenţă (autorităţi administrative din subordine, instituţii publice şi întreprinderi de stat în care ministerul sau altă autoritate administrativă centrală are calitatea de fondator), precum şi de către instituţiile publice autonome, întru asigurarea dreptului cetăţenilor de a accesa liber datele publice şi de a le reutiliza în conformitate cu prevederile legale.

În aceeaşi ordine de idei, menţionăm activitatea Centrului de Guvernare Electronică (eGovernment), fondată de Cancelaria de Stat, care are ca scop îmbunătăţirea calităţii actului de guvernare prin aplicarea intensă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Funcţiile de bază ale acesteia sînt: planificarea strategică, managementul proiectelor şi implementarea sistemelor TIC  pentru Guvern; elaborarea foii de parcurs pentru dezvoltarea TIC în R.Moldova, proiectarea infrastructurii de bază, dezvoltarea forţei de muncă calificate şi impulsionarea progresului tehnologic; promovarea eTransformării şi creşterea gradului de utilizare a TIC de către cetăţeni. Instituţia exercită următoarele atribuţii: participarea la elaborarea standardelor şi a reglementărilor tehnice în domeniul guvernării electronice şi implementarea acestora; acordarea de asistenţă la realizarea proiectelor de implementare a serviciilor publice electronice; elaborarea proiectelor şi a caietelor de sarcini privind implementarea serviciilor electronice în administraţia publică; dezvoltarea şi administrarea portalului guvernamental, a sistemului unic de circulaţie a documentelor electronice, a sistemului de poştă electronică şi a centrului de certificare a cheilor publice ale autorităţilor administraţiei publice; acordarea asistenţei autorităţilor publice centrale privind dezvoltarea proiectelor în domeniul guvernării electronice; analiza stării şi a tendinţelor dezvoltării pieţei naţionale şi internaţionale a serviciilor electronice şi elaborarea propunerilor de perfecţionare a mecanismului de reglementare a acesteia; participarea la dezvoltarea sistemului de pregătire şi perfecţionare a cadrelor în domeniu; proiectarea, implementarea şi administrarea infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii unice a guvernării electronice etc.

Institutul pentru o Guvernare Deschisă,Banca Mondială şi Centrul de Guvernare Electronică au organizat un eveniment public cu genericulColaborarea dintre guvern şi societatea civilă în contextul agendei pentru o guvernare deschisă, carea avut loc cu o lună înaintea Summitului global al Parteneriatului pentru Guvernare Deschisă din Mexic, la care au participat reprezentanţi din cele 65 de ţări membre [21]. Deoarece unul dintre principiile-cheie ale Parteneriatului este colaborarea dintre guvern şi societatea civilă, la eveniment s-au analizat: a) modalităţile de colaborare pe viitor – de la co-crearea/co-designul planului de acţiuni pentru o guvernare deschisă la implementare, monitorizare şi evaluare; b) platformele de colaborare, practicile de succes ale ţărilor membre aplicabile la noi. Guvernul R.Moldova a aderat la Parteneriatul pentru Guvernare Deschisă în anul 2012, implementînd de atunci două planuri de acţiuni ce ţin de transparenţă, date deschise şi participare civică. În anul 2016, Guvernul R.Moldova are responsabilitatea, în calitate de membru al acestei iniţiative globale, să elaboreze şi să prezinte al treilea plan de acţiuni pentru 2016-2017.

Centrul de Guvernare Electronică şi Institutul pentru o Guvernare Deschisă au lansat un apel către organizaţiile societăţii civile, reprezentanţii din sectorul privat, experţii independenţi etc. de a face parte din Grupul de lucru pentru o Guvernare Deschisă, care are rolul de mecanism de coordonare a agendei de guvernare deschisă, membrii acestuia fiind implicaţi la toate etapele de co-creare, implementare, monitorizare şi evaluare a celui de-al treilea plan de acţiuni. Responsabilităţile grupului sînt: organizarea, inclusiv moderarea/facilitarea şedinţelor de co-creare şi a celor consultative cu actorii-cheie în contextul elaborării Planului Naţional de Acţiuni pentru 2016-2017; diseminarea informaţiei despre importanţa acestui plan, precum şi despre rolul contribuţiilor din partea comunităţii; reprezentarea intereselor Guvernului şi ale societăţii civile în plan, identificarea provocărilor care ar putea apărea în procesul de implementare, oferind suport şi expertiză; documentarea practicilor implementate şi împărtăşirea rezultatelor etc.

R.Moldova, ca şi România, este momentan activă în această mişcare, cu precădere prin traininguri şi cursuri pentru învăţămîntul preuniversitar şi cel universitar, prin diferite evenimente naţionale legate de resursele deschise create de profesori. Există şi cîteva comunităţi puternice în jurul temelor software liber, acces deschis, date deschise, licenţe libere, care dezvoltă materialele RED şi organizează evenimente pe acest subiect. Proiectele descrise mai jos împărtăşesc în esenţă filozofia din spatele RED, singurul impediment major este că acestea omit, de obicei, să atribuie o licenţă deschisă materialelor create. O licenţă este un document care specifică ce poţi şi ce nu poţi să faci cu o creaţie, fie că este vorba de un sunet, un text, o imagine sau materiale multimedia.

Oricît de revoluţionare ar fi unele tendinţe, în condiţiile socioculturale şi economice ale ţării noastre, manualul şcolar are un rol foarte important. În art. 41din Codul Educaţiei atestăm: „(1) În instituţiile de învăţămînt general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului Naţional, selectate şi editate prin concurs, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educaţiei.(2) În instituţiile de învăţămînt general se pot utiliza şi manuale alternative, elaborate în baza Curriculumului Naţional, selectate pe bază de concurs şi recomandate de Ministerul Educaţiei. (3) Elevii din învăţămîntul primar sînt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit. (4) Elevii claselor V-XII sînt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei. (5) Elevii din familiile social-vulnerabile beneficiază de facilităţi la închirierea manualelor şcolare, în condiţiile stabilite de Guvern” [2]. În Strategia Educaţia – 2020, în analiza SWOT a învăţămîntului general, la punctele forte se menţionează „asigurarea tuturor elevilor din învăţămîntul general-obligatoriu cu manuale prin intermediul schemei de închiriere” [1] – aspect important, dar care oarecum plafonează şi nu este suficient în situaţia în care piaţa educaţională este invadată de resurse educaţionale care îi provoacă pe beneficiari din multiple perspective.

În art. 128 din Cod se stipulează că: „(5) Bibliotecile din instituţiile de învăţămînt pot crea consorţii pentru achiziţia partajată şi utilizarea în comun a surselor documentare (baze de date, reviste electronice); (6) La nivel naţional pot fi organizate biblioteci şcolare virtuale cu funcţii de eLearning, cu fonduri de curricula şcolare, proiecte didactice, ghiduri metodologice, manuale electronice, exemple de teste docimologice etc.”. ÎnStrategia Educaţia − 2020regăsim: „Comunicarea la nivel de management şcolar este dominată de metode clasice – adunări, scrisori pe suport de hîrtie etc. Utilizarea TIC în managementul instituţiilor şcolare ar permite eficientizarea timpului şi micşorarea cheltuielilor. Totodată, ar permite transparentizarea procesului educaţional şi disciplinarea profesorilor prin crearea registrelor electronice, dezvoltarea şi plasarea conţinuturilor digitale şi a temelor pentru acasă în format electronic pentru vizualizarea de către elevi şi părinţi, ar servi în comunitate drept exemplu pentru utilizarea eficientă a TIC” [1, p. 28].

În luna octombrie 2015, Ministerul Educaţiei a anunţat dezbateri publice cu privire la aprobarea Concepţiei manualului digital, care prevede implementarea acestuia în învăţămîntul preuniversitar în două etape: implementarea experimentală şi implementarea la nivel naţional. Fiecare etapă va dura cel puţin patru ani. Potrivit concepţiei, taxa de închiriere a manualelor va acoperi costurile de elaborare atît a manualului digital, cît şi a celui tipărit. Documentul conţine un chestionar, 63% din profesorii şi 72% din elevii intervievaţi recunoscînd că au deja o experienţă de utilizare a manualelor digitale: „Mai mult de jumătate din respondenţi optează pentru înlocuirea treptată a manualelor tradiţionale prin manuale digitale şi utilizarea în viitor doar a acestora”. Paginile manualelor digitale vor fi identice cu cele ale cărţilor tipărite, vor cuprinde integral conţinutul acestora, dar şi elemente specifice: exerciţii interactive, animaţii, secvenţe video, imagini şi simulări etc. Manualele digitale vor fi distribuite gratuit, pe un anumit purtător static de memorie, dar vor putea fi accesate şi on-line. În primii doi ani, Ministerul Educaţiei va selecta pentru utilizarea cărţilor digitale cîteva şcoli, care vor corespunde cerinţelor înaintate faţă de infrastructura digitală. La solicitare, în eşantion vor fi incluse şi alte instituţii. Aplicaţia va putea fi accesată de pe orice dispozitiv electronic. Conform calculelor preliminare, producerea unui manual digital va costa cca 240000 de lei, ceea ce înseamnă de două ori mai puţin decît în cazul cărţilor tipărite. Primul manual digital va apărea în 2016. Profesorii aprobă inovaţia, dar au şi unele rezerve. Şi elevii salută iniţiativa. Totuşi, unii nu doresc să se despartă definitiv de manualele tipărite. Concepţia manualului digital se regăseşte în programul de dezvoltare a învăţămîntului pînă în anul 2020 [25].

În varianta de proiect aCadrului de Referinţă al noului Curriculum Naţional (2015), în Capitolul VI.Curriculumul Naţional: documente operaţionale, la paragraful dedicat resurselor de predare-învăţare, după manuale şi materiale didactice, se oferă spaţiu suficient pentru RED, care: „reprezintă materiale de predare şi învăţare disponibile gratuit pentru orice utilizator, fie că este vorba despre un profesor, un elev sau o persoană care se autoinstruieşte. RED includ cursuri, module, programe, prezentări, sarcini de lucru, întrebări, activităţi în clase şi laboratoare, materiale pedagogice, jocuri, simulări şi multe alte resurse digitale din întreaga lume, urmate de explicaţiile de rigoare la seturile multimedia şi softurile educaţionale” [22, pp. 33-34].

Totodată, Ministerul Educaţiei a aprobat Standardele de competenţe digitale ale elevilor din ciclul primar, gimnazial şi liceal (ordinul nr. 862 din 7.09.2015), care prevăd: “În cazul învăţămîntului primar, formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale se va efectua atît în cadrul disciplinelor de bază, cît şi în cadrul componentelor curriculare opţionale. Un rol important în formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale la acest nivel de învăţămînt îi revine învăţămîntului neformal şi celui informal. La nivelul învăţămîntului secundar, ciclul gimnazial, pe lîngă componentele curriculare opţionale şi contextele neformale şi informale de învăţare, un rol important în formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale fundamentale îi revine disciplinei şcolare Informatica, care va asigura dezvoltarea gîndirii logice şi algoritmice şi formarea unei vaste culturi informaţionale. Anume la acest nivel de învăţămînt se preconizează formarea şi dezvoltarea sistemică atît a deprinderilor practice şi a abilităţilor de utilizare a TIC pentru acumularea, păstrarea, prelucrarea şi diseminarea informaţiei, cît şi a competenţelor de algoritmizare. La nivelul învăţămîntului secundar, ciclul liceal, rolul de bază în formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale îi revine disciplinei şcolare Informatica, în cadrul căreia vor fi formate şi dezvoltate atît competenţele de utilizare a mijloacelor avansate, destinate creării şi diseminării conţinuturilor digitale, cît şi competenţelor de algoritmizare, modelare, programare, gîndire logică. Competenţele digitale din acest document sînt definite în termeni de descriptori, care stabilesc cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile de care trebuie să dea dovadă elevul la finele fiecărui ciclu de învăţămînt general”.

Standardele de competenţe digitale pentru cadrele didactice din învăţămîntul general (aprobate prin ordinul Ministerului Educaţiei nr. 862 din 07.09.2015) includ, din sprectrul larg de competenţe digitale, pe cele strict necesare pentru realizarea activităţilor profesionale: acces la cele mai bune resurse şi conţinuturi educaţionale; comunicare cu colegii, părinţii şi în cadrul reţelelor profesionale; efectuarea managementului activităţilor didactice prin instrumente digitale. Or, definirea competenţelor în forma unui document-cadru, care să ghideze formarea şi dezvoltarea profesorilor de-a lungul carierei, este una dintre condiţiile majore ale creşterii nivelului realizărilor elevilor. Competenţele digitale au fost clasificate pe trei niveluri – de bază, intermediar şi avansat. Domeniile de competenţe digitale sînt: comunicarea digitală; gestionarea informaţiei; crearea de conţinuturi digitale educaţionale; implementarea aplicaţiilor de management şcolar; sistemele de gestionare a conţinuturilor educaţionale (SGCE); utilizarea echipamentelor digitale în educaţie; respectarea normelor etice şi legale în spaţiul digital. La componenta Crearea de conţinuturi digitale educaţionale se enunţă descriptorii: utilizează resursele digitale existente în procesul didactic; îmbunătăţeşte resursele existente prin aplicarea opţiunilor avansate ale aplicaţiilor generice; creează resurse digitale proprii; integrează dinamic texte, date, obiecte multimedia proprii sau preluate din locaţii externe în resursele utilizate după necesitate; evaluează calitatea resurselor digitale utilizînd criterii prestabilite; analizează critic calitatea resurselor digitale prin compararea cu alte resurse, corelarea cu necesităţile educaţionale, stabilirea şi evaluarea criteriilor de evaluare; analizează critic calitatea resurselor digitale prin îmbinarea unor criterii complexe; propune şi realizează în colaborare îmbunătăţiri; informează cadrele didactice, elevii şi părinţii despre resursele digitale disponibile; promovează utilizarea resurselor digitale în rîndul cadrelor didactice; realizează sesiuni de instruire pentru colegi şi alte grupuri-ţintă în vederea utilizării TIC în procesul didactic; încurajează elevii să prezinte răspunsuri în format digital; implică elevii în crearea resurselor digitale, în evaluarea şi editarea resurselor digitale produse de colegi; identifică softurile educaţionale relevante şi le integrează în procesul didactic în mod adecvat; contribuie la elaborarea scenariilor didactice ale softurilor educaţionale; explică colegilor şi elevilor drepturile de autor asupra resurselor, noţiunile de plagiat şi tipurile de licenţă; promovează respectarea drepturilor de autor şi a prevederilor diferitelor tipuri de licenţe asupra resurselor, utilizarea instrumentelor antiplagiat; organizează sesiuni de instruire privind drepturile de autor, tipurile de licenţe, instrumentele antiplagiat etc.

Printre resursele informaţionale în format digital se impune Biblioteca Naţională DigitalăMoldavica (BND Moldavica), care oferă pentru prima dată acces integrat la moştenirea culturală scrisă (cărţi, manuscrise, tipărituri vechi şi rare etc.) şi deschide noi căi de explorare a patrimoniului cultural naţional. BND Moldavica este concepută ca o bază centrală de full-texte ale documentelor patrimoniale incluse în Registrul Programului Naţional Memoria Moldovei, accesibilă gratis pe site-ul Bibliotecii Naţionale a R.Moldova, şi, în acelaşi timp, ca un serviciu Web de asigurare a accesului integrat la copiile digitale ale documentelor patrimoniale neincluse în Registru, dar disponibile pe serverele bibliotecilor şi ale altor instituţii deţinătoare de fonduri patrimoniale. BND Moldavica este şi un portal de acces (prin serviciul Web al Bibliotecii Digitale Europene, al bibliotecilor naţionale europene) la colecţiile patrimoniale digitizate din Moldova şi la cele ale bibliotecilor naţionale din Europa. Colaborarea cu organizaţiile interesate de promovarea conceptului de carte electronică asigură îmbunătăţirea şi diversificarea continuă a ofertei sale. BND Moldavica este conectată la Biblioteca Europeană (TEL) – un program derulat la nivelul Uniunii Europene, care a luat naştere ca serviciu on-line în martie 2005. Misiunea sa este de a deschide pentru utilizatorii din toată lumea universul de cunoaştere, de informaţie şi de cultură al tuturor bibliotecilor naţionale din Europa – acest serviciu gratuit oferă acces la resursele digitale şi bibliografice (cărţi, publicaţii seriale, hărţi etc.) a 48 de biblioteci în peste 20 de limbi. Biblioteca Naţională a Moldovei este membru TEL din ianuarie 2008.

 În învăţămîntul universitar din R.Moldova, se foloseşte pe larg platforma Moodle (Modular Object-Oriented Dynamic Learning Environment) – un software liber, o sursă deschisă de învăţare; cunoscut şi ca un sistem de management al cursului,sistem de management al învăţării sau ca un spaţiu virtual de învăţare. Din octombrie 2010, are o bază de 49 953 de utilizatori înregistraţi şi site-uri verificate; serveşte 37 mln. de utilizatori în 3,7 mln. de cursuri. Reţeaua EDU Moodle Moldova oferă liceelor de la noi oportunitatea de a folosi gratuit platforma eLearning Moodle în scopuri educaţionale. Moodle Moot Moldova este un eveniment anual, avînd ca obiectiv principal schimbul de experienţă între utilizatorii platformei eLearning Moodle, promovarea tehnologiilor societăţii informaţionale, a proiectelor de cercetare, utilizarea soluţiilor de eLearning şi management educaţional modern. Domeniile de activitate sînt: eLearning, ePedagogy, eTraining, eSkills [23].

Avantaje şi perspective pentru RED

Creşterea interesului comunităţii faţă de educaţie. Absenţa din viaţa şcolii a comunităţii este unul dintre principalele motive de îngrijorare pentru profesionişti. Lucrurile se văd uşor diferit din cealaltă perspectivă: „Ce legătură are şcoala cu viaţa?” – o întrebare retorică auzită adesea în rîndurile membrilor comunităţii. Indiferent de faptul cum formulăm problema, constatăm o distanţare continuă între şcoală şi educaţie. Într-o oarecare măsură, dificultatea este provocată de lipsa de informaţii despre cele întîmplate în şcoală – un punct în care folosirea RED poate să aducă beneficii. Nu doar profesorii sau alţi specialişti vor avea acces la resursele deschise, ci şi publicul larg. Există ţări (de ex., Olanda) în care participarea publicului la discuţia în jurul resurselor educaţionale conduce la adaptarea mai rapidă a acestora la cerinţele societăţii moderne. Un aspect important al participării se referă la actorii sociali care au legături speciale cu şcoala: antreprenorii, cei ce vor angaja absolvenţii; organizaţiile comunitare şi alte organizaţii ale societăţii civile, cei care facilitează integrarea civică a elevilor; instituţiile şi autorităţile publice, cei ce construiesc politici publice.

Stimularea inovaţiei. Inovaţia este motorul creşterii economice în societăţile dezvoltate. Unul dintre avantajele folosirii RED, în contextul promovării unor politici de acces deschis la rezultatele cercetărilor, este stimularea inovaţiei prin acces larg la cunoaştere. Ţările în care accesul deschis şi RED sînt intens promovate şi utilizate au devenit campionii inovaţiei şi gazdele celor mai puternice universităţi din lume (SUA, Japonia, Marea Britanie etc.). Cu cît vom amîna mai mult intrarea în paradigma accesului liber, cu atît va creşte mai mult diferenţa de viteză a inovaţiei între R.Moldova şi ţările dezvoltate.

Cost scăzut.Utilizarea RED are un cost destul de mic. De fapt, este mai mult o schimbare de mentalitate decît de alocare a resurselor, atunci cînd vorbim de sistemul public de educaţie. Statul creează sau achiziţionează constant resurse educaţionale. Profesorii se implică în producerea acestora, întrucît aşa o cere meseria. E vorba deci de doi factori: voinţa politică şi viziunea prin care tot ceea ce se obţine din bani publici să aibă caracter deschis, iar creatorii de resurse să fie stimulaţi să le partajeze. Totuşi, trebuie de ţinut cont de costul pe termen lung. Investiţia în resurse educaţionale presupune nu numai costul de producţie, ci şi costuri de utilizare, formare continuă, comunicare permanentă. Nici acestea nu sînt costuri ridicate, dar trebuie luate în calcul de o viziune pe termen lung. Lucrurile pot fi diferite pentru operatorii privaţi.

Principalele temeri şi posibile răspunsuri

Prioritate relativ redusă a subiectului în ansamblul reformei în educaţie. Reforma în educaţie se axează pe resursele umane, incluzînd pregătirea iniţială, formarea continuă, recrutarea, evaluarea, salarizarea şi celelalte aspecte. Educaţia poate fi de calitate doar cu profesori buni. E nevoie de revigorarea curriculumului, de bază materială, de standarde de calitate enunţate şi aplicate. Nu regăsim RED în această listă de lucruri cu adevărat importante. RED reprezintă un subiect transversal: contribuie şi la calitatea resurselor umane, şi la îmbunătăţirea curriculumului, şi la accesul la educaţie. Cheltuielile pentru RED sînt reduse, iar efectele se văd relativ repede. Nu există nici un risc, întrucît investiţia este minimală şi nu afectează celelalte programe. Folosirea RED nu va avea impactul unei îmbunătăţiri semnificative a resurselor umane în educaţie, dar va fi un beneficiu net ce nu poate fi neglijat.

Este imposibil să controlezi calitatea RED în paradigma unei agenţii unice de control a calităţii. Totuşi, resursele deschise sînt parte a unei paradigme noi, în care calitatea poate fi controlată şi altfel decît prin proceduri şi inspecţii venite de sus în jos.

Nu există un model de business viabil bazat pe RED. Pentru multe tipuri de resurse deschise, nu a fost descoperit încă un model de afacere care să aducă un profit sigur furnizorului. Totuşi, marile universităţi au reuşit să integreze cursurile deschise în planurile de afaceri, acoperind costurile din beneficiile de imagine şi din atragerea de clienţi (studenţi) către serviciile clasice (cursuri acreditate, programe universitare). O universitate mică are puţine şanse de a face acelaşi lucru şi trebuie să găsească metode inovative de a crea o afacere din RED. De notat că ne referim în primul rînd la politicile publice bazate pe RED. Aceste resurse au fost deja plătite din bani publici (chiar şi atunci cînd au fost produse de actori privaţi, cum este cazul manualelor sau al platformelor educaţionale) şi nu există nici o justificare etică sau legală a cerinţei de a fi sursă de profit; ele devin bunuri publice. Existenţa unui model de afaceri bazat pe contracte publice (precum o editură care trăieşte aproape exclusiv din piaţa manualelor şcolare) este o anomalie de sistem ce ar trebui corectată, şi nu o stare normală. Persistă problema aglomerării pieţei educaţionale cu produse gratuite, rezultate din proiectele publice, ceea ce ar lăsa prea puţin spaţiu actorilor privaţi. Aceasta nu este însă o problemă în sine: de fapt, ne dorim acces gratuit la educaţia de calitate. În schimb, va rămîne un spaţiu larg pentru inovaţie: doar antreprenorii ce vor avea inteligenţa să creeze produse cu adevărat valoroase îşi vor găsi un loc binemeritat pe această piaţă.

CONCLUZII

Digitalizarea resurselor educaţionale este inevitabilă, aceasta prezentînd oportunitatea de a forma un context bogat de identificare a resurselor, precum şi un start solid pentru cei care doresc să le îmbogăţească. De ce resursele ar trebui să fie şi deschise, nu doar digitale? Întrucît avantajele utilizării RED, cu precădere în învăţămîntul public, sînt mai mari decît costurile asociate riscurilor potenţiale. Concluzia cea mai importantă ţine de accesul la educaţia de calitate pentru un număr mai mare de persoane. Este avantajul cel mai vizibil, care vizează gratuitatea accesului. Unul dintre principiile de bază ale educaţiei este echitatea: dorim ca oricine, indiferent de clasa socială, să aibă acces la educaţia de calitate. În practică, sîntem departe de acest deziderat. Şansa unui copil născut în mediul rural de a ajunge la universitate este de zece ori mai mică decît a unuia dintr-un oraş mediu sau mare. Dacă urmărim cum sînt distribuite rezultatele la bacalaureat şi examenele naţionale, ne dăm seama că există şcoli bune şi şcoli slabe. Universalizarea accesului la cursuri este un pas important, dar nu singurul, din perspectiva RED. Factorul esenţial într-o şcoală sînt profesorii, iar RED prezintă un canal de transfer direct şi rapid de expertiză de la profesorii cu experienţă mai mare la cei cu experienţă redusă. Imaginaţi-vă un profesor debutant care trebuie să producă singur toate aceste resurse pentru clasa sa dintr-un sat oarecare; dar şi unul care are acces imediat la o bogată bază de date cu resurse deschise elaborate de colegi de-a lungul timpului. Pentru binele copiilor noştri, al doilea model este cel pe care îl căutăm.

O altă concluzie ţine de creşterea calităţii educaţiei prin evaluarea de către colegi (peer-evaluation). Unul dintre argumentele împotriva RED este cel al absenţei standardelor de calitate. Cum să ne asigurăm că o resursă este bună,dacă nu avem un arbitru, o agenţie independentă care să o evalueze şi să o acrediteze? Vom arăta că, pe termen lung, acest aparent dezavantaj se transformă într-un uriaş avantaj. Evident, nu e fezabil să avem o agenţie capabilă să administreze uriaşul număr de resurse produse; o astfel de cale nu ar face decît să îngroape subiectul. Atunci cînd alegeţi o carte sau un film, vă interesaţi de punctele de vedere ale criticilor, dar şi ale altor cititori. În orice domeniu există forumuri şi pagini de testimoniale, opinii ale unor oameni care au încercat acele servicii sau produse. Chiar şi în cazul unor comunităţi spontane, precum didactic.ro sau calificativ.ro, observăm o participare bună, voluntară, care conduce la validarea unor resurse prin contribuţiile membrilor. Este un mecanism prin care, pe termen lung, se obţin rezultate remarcabile în domenii ca: dezvoltarea şi îmbunătăţirea curricula, a materialelor didactice; desfăşurarea cursurilor de formare continuă; elaborarea unor tehnici avansate de predare-învăţare; găsirea unor modalităţi eficace de evaluare etc.

RECOMANDĂRI

Opţiuni şi oportunităţi pentru R.Moldova

Experţii din alte ţări recomandă mai multe opţiuni. Reiterăm trei dintre ele: a) să se lase lucrurile să se dezvolte firesc, să se continue investiţiile în digitizare, mai ales în infrastructură; comunităţile să se organizeze şi să creeze (sau nu) resurse deschise; b) să se accelereze procesul, stimulînd prin măsuri de politică publică crearea şi utilizarea RED; c) să se forţeze o trecere rapidă de la resursele tradiţionale la RED prin investiţii majore şi legislaţie specifică. Dintre aceste opţiuni, o recomandăm pe a doua, cea de echilibru. R.Moldova trebuie să adopte un ritm rapid de creştere, cel puţin mai rapid decît al economiilor dezvoltate, pentru a atinge obiectivul egalării acestora. Este greu de realizat acest obiectiv, fără a rata noi oportunităţi de creştere a inovării şi de investiţii inteligente în capital uman. Pe de altă parte, forţarea unei mişcări este un joc riscant. Miza este ridicată, iar beneficiul potenţial poate fi foarte mare. R.Moldova poate omite etape şi găsi nişe în care să devină un performer deosebit. Însă riscurile asociate sînt mari şi au un impact major. Trecerea rapidă către digital (deschis sau nu) poate mări diferenţele de acces la educaţia de calitate, ceea ce înseamnă rămînerea în urmă a unei bune părţi a cetăţenilor. Pe termen lung, acesta impune un cost insurmontabil. Opţiunea de mijloc, accelerarea procesului, se bazează pe trei principii importante: complementaritate (resursele digitale şi cele tradiţionale coexistă şi se completează reciproc); deschidere (resursele digitale create din fondurile publice vor fi deschise, va fi stimulată elaborarea acestora – astfel, pot fi potenţate toate avantajele RED şi minimizat pericolul extinderii prăpastiei digitale); diversificare (investiţiile vor fi diversificate inteligent, accentul fiind trecut de la infrastructură la prioritatea resurselor şi practicilor deschise, mediului deschis de învăţare  – această schimbare de strategie trebuie realizată cît mai repede).

Planificarea strategică

Recomandăm reorganizarea liniilor strategice de dezvoltare într-o formă care să se muleze pe comunicarea electronică şi să permită integrarea cu iniţiativele Ministerului Educaţiei: 1) asigurarea infrastructurii TIC în şcoli; 2) stimularea dezvoltării unui mediu propice educaţiei deschise (dezvoltarea competenţelor digitale ale elevilor, studenţilor şi profesorilor şi sprijinirea activă a tuturor actorilor – profesori, şcoli, universităţi, mediul privat – în a deveni creatori de resurse digitale şi a incorpora TIC în toate activităţile); 3) dezvoltarea şi utilizarea de resurse educaţionale deschise – se va referi la conţinutul educaţiei. RED reprezintă o preocupare-cheie la nivel european. În acest context; este utilă cooperarea cu România, care are şansa să fie în avangarda europeană, cu beneficiile ce decurg din această poziţie. E salutară promovarea stimulării accesului deschis la rezultatele cercetărilor finanţate din fondurile publice (elemente-cheie pentru susţinerea inovării) şi sprijinirea furnizorilor de educaţie de a include în mod sistematic RED în activităţi, inclusiv prin reglementarea corespunzătoare a domeniului drepturilor de autor şi promovarea licenţelor deschise; 4) asigurarea eIncluziunii prin dezvoltarea de competenţe digitale, ca element integrator al tuturor direcţiilor strategice. Reformulate astfel, direcţiile strategice corespund programelor operaţionale. Recomandăm reformularea titlului acestor programe după acelaşi model, pentru a le face mai cuprinzătoare din perspectiva activităţilor acceptate. Strategia nu specifică alocarea fondurilor pe cele trei programe operaţionale. Ne exprimăm speranţa că va exista o alocare consistentă către mediu (OLE) şi conţinut (RED) şi nu doar către infrastructură. În ceea ce priveşte Strategia Educaţia – 2020, aceasta cuprinde unele măsuri relevante. Principala recomandare este implementarea cu prioritate a acestor măsuri. De asemenea, recomandăm ca accesul deschis să devină o temă transversală a strategiei. Principiul trebuie să fie că orice resursă produsă din fonduri publice trebuie să aibă statut explicit deschis. Acest lucru va stimula atît crearea RED, cît şi dezvoltarea unui mediu propice educaţiei deschise.

Măsuri concrete

1. Biblioteca şcolară virtuală. Deşiavem un instrument legal avansat conceptual, este de neînţeles de ce nu îl folosim. Elaborarea şi adoptarea metodologiilor de implementare ar trebui să fie o prioritate imediată a Ministerului Educaţiei. Indiferent de terminologie şi de tehnologia produsului final, este important să se ţină cont de prevederile explicite cu referire la drepturile de proprietate intelectuală şi accesul liber la resursele disponibile în bibliotecă.
2. Licenţe libere. Din majoritatea documentelor strategice lipseşte preocuparea pentru respectarea legislaţiei cu privire la drepturile de autor. Acest lucru conduce la o vulnerabilitate a instituţiilor publice, deoarece, atunci cînd comandă unor furnizori producerea de resurse, nu au la dispoziţie instrumente conceptuale şi legale pentru a impune accesul deschis la produsele finale. Este important ca statul moldovenesc să îşi creeze propria politică de licenţiere a produselor şi serviciilor.
3. Manuale deschise. Deocamdată avem doar manuale în varianta PDF. Pe viitor, manualele digitale trebuie să fie şi deschise, toate componentele lui. Alături de publicarea sub o licenţă liberă, orice aplicaţie inclusă în manual ar trebui să fie independentă de sistemul de operare şi open source, ceea ce va permite reutilizarea sa fără restricţii. În acest context, ministerul ar trebui să aibă în vedere şi o posibilă schimbare de abordare, prin care să separe partea de creaţie de cea de producţie şi distribuţie. Astfel, se va putea obţine flexibilitatea necesară pentru a asigura şi deschiderea, şi complementaritatea acţiunilor.
4. Planificare inteligentă. Măsurile trebuie luate repede, dar nu în pripă, pentru a evita capcanele unor acţiuni entuziaste, însă insuficient cumpănite. Enumerăm principalele puncte de urmărit:

• Extinderea consultării în afara cercului tradiţional.Am constatat tendinţa Ministerului Educaţiei de a se consulta prioritar (uneori exclusiv) cu actorii tradiţionali (profesori, funcţionari) şi doar uneori cu societatea civilă. Paradigma digitală şi cea a deschiderii creşte importanţa altor actori, mai ales din mediul de afaceri, dar şi din comunitate. Nu în ultimul rînd, este necesară cooperarea mai bună cu instituţiile din zona TIC. Din cele observate mai sus, corelarea între cele două strategii sectoriale relevante este destul de slabă, ceea ce creează obstacole suplimentare nedorite.
• Comunicare publică permanentă.În orice schimbare de paradigmă sprijinul tuturor actorilor şi al publicului este esenţial pentru succes.
• Evitarea dependenţei de furnizori.Lucrul cu un singur furnizor sau cu un grup limitat de furnizori poate duce la costuri mari pe termen lung şi la imposibilitatea de a evita închiderea sistemului, ceea ce ar fi opusul obiectivelor stabilite. Procedurile inteligente de achiziţii publice, care combină criteriile de calitate şi cost, şi mai ales filozofia accesului deschis (inclusiv la surse şi date brute), sînt instrumentele-cheie în această direcţie.
• Formare continuă şi sprijin permanent.Crearea RED nu garantează utilizarea lor. Este necesară o investiţie în formarea continuă, asociată introducerii noilor metode. Acest lucru face parte din efortul de a crea un mediu propice pentru educaţie deschisă.
• Adaptarea legislaţiei şi metodologiilor.Deşicele mai multe dintre normele existente au fost concepute pentru o lume bazată pe hîrtie, încercarea de a le aplica la contextul digital poate conduce în unele cazuri la blocaje sau poate genera noi probleme. Este utilă şi necesară o revizuire a legislaţiei şi a procedurilor, inclusiv a celor pentru achiziţii. (Un anumit cadru legislativ există – Legea cu privire la informatică; Legea privind accesul la informaţie; Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat; Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe).
• Anticiparea schimbării.TIC este sfera cu cea mai rapidă rată de înnoire. Anticiparea schimbării (tehnologie, conţinut, tendinţe, piaţă, standarde) trebuie inclusă în orice strategie din domeniu. Progresul tehnologic poate schimba oricînd prognozele de cost sau modelul de dezvoltare propus. Materialele produse conform standardelor unui anumit producător pot deveni învechite, cerînd actualizări costisitoare. Standardele deschise şi licenţele libere sînt de ajutor pentru a limita riscurile şi costurile asociate schimbării [8].
• Planificare bugetară pe termen lung.Chiar şi în cazul investiţiilor tipice în infrastructură, există o tendinţă de focalizare pe costul imediat de achiziţie, care include şi mentenanţă în garanţie, ignorînd costurile de utilizare. Multe din recomandările de mai sus (formare, comunicare, adaptare, anticiparea schimbării) implică costuri pe termen lung.

Informaţii despre licenţa materialului şi modul de citare. Materialul este pus la dispoziţie sub licenţa Creative Commons Attribution 4.0. şi poate fi utilizat, descărcat, distribuit, copiat, adaptat şi modificat de oricine, cu menţionarea sursei.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

1. Strategia Educaţia – 2020: http://lex.justice.md
2. Codul Educaţiei: http://lex.justice.md
3. Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11.05.2000: http://lex.justice.md
4. Legea cu privire la informatică nr. 1069-XIV din 22.06.2000: http://lex.justice.md
5. Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat nr. 467-XV din 21.11.2003: http://lex.justice.md
6. Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe: http://lex.justice.md
7. Legea cu privire la reutilizarea informaţiilor din sectorul public nr. 305 din 26.12.2012: http://lex.justice.md
8. Strategia Naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale Moldova digitală – 2020, aprobată prin Hot.Guv. nr. 857 din 31.10.2013: http://lex.justice.md
9. Programul strategic de modernizare tehnologică a guvernării (eTransformare): http://lex.justice.md
10. Concepţia privind principiile datelor guvernamentale deschise (Dispoziţia Prim-ministrului nr. 43 din 29.04.2011): http://lex.justice.md
11. Hot.Guv. nr. 886 din 8.11.2013 Pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 305 din 26.12.2012 privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public: http://lex.justice.md
12. Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 862 din 07 septembrie 2015 privind aprobarea Standardelor de competenţe digitale ale elevilor din ciclul primar, gimnazial şi liceal: http://www.edu.gov.md
13. http://edu.gov.md
14. Proiect de document Cadrul de referinţă a Curriculumului Naţional: http://particip.gov.md
15. http://www.date.gov.md
16. http://www.moldavica.bnrm.md
17. Reţeaua EDU Moodle Moldova: http://edu.moodle.md
18. http://www.scoalaedu.ro
19. http://www.egov.md
20. http://www.opengovpartnership.org
21. http://ogpsummit.org/
22. Educaţie pentru o societate a cunoaşterii: Cadrul de Referinţă al noului Curriculum Naţional. Studii de politici educaţionale. Chişinău, 2015. 92 p.
23. http://edu.moodle.md
24. Ghid de bune practici RED. Fundaţia pentru o Societate Deschisă: http://www.acces-deschis. ro
25. Concepţia manualului digital (proiect): www.edu.gov.md/acte normative

26.Cojocaru V., Cojocaru V. Instruire interactivă prin eLearning. Chişinău: Tipografia Centrală, 2013. 204 p.

dr. hab., conf. univ. Viorica Goraş-Postică, Centrul Educaţional PRO DIDACTICA

drd. Valeriu Gorincioi, Centrul Educaţional PRO DIDACTICA

dr. Rima Bezede, Centrul Educaţional PRO DIDACTICA

Ovidiu Voicu, Fundaţia pentru o societate deschisă (România)